Un joc nou

Am ieșit de la muncă mai târziu decât de obicei, istovit, mișcându-mă parcă în reluare.

Încerc să-mi alung toate gândurile legate de muncă, am tot dreptul să am o viață. Decid să merg pe jos spre casă, poate fac mișcare, poate mă deconectez de la muncă. Scot telefonul din buzunar și îmi dau seama că am uitat să-l reîncarc, asta da deconectare, plimbare fără telefon.

Pe un zid, în fața mea, scrie: „TU AI SĂ REUȘEȘTI."

Nu știu cine, nu știu când, nu știu dacă mie. Cred că e un mesaj motivațional pentru toată lumea, e chiar drăguț. Stai… să reușești ce?

Merg agale… să reușesc ce? Să-mi duc ziua de muncă până la capăt și mâine dimineață să o iau de la capăt din nou?

Deși am zis că merg și mă relaxez, e suficient să-mi imaginez, pentru două secunde, că cineva a scris mesajul ăsta exact pe traseul meu. Ca și cum jocul ăsta obositor al zilei ar avea niveluri, indicii, un scop.

Pe o altă stradă, același mesaj: „TU AI SĂ REUȘEȘTI", iar mai jos: „AI RĂBDARE!"

Off… deci ne trebuie răbdare ca să reușim în viața asta? Sau răbdarea e condiția cu care reușești? Am avut răbdare toată ziua… am obosit de atâta răbdare.

Îmi caut drumul cel mai scurt spre casă, ca într-un labirint. Îmi atrag atenția porumbeii, pisicile, mi se par atât de liberi… iar eu mă simt prins într-un ciclu fără sfârșit. În fiecare zi se repetă parcă aceeași zi.

În fața mea, un alt mesaj pe un zid: „ALEGE DIFERIT." Ha! Ce glumă. Mă simt ca într-un joc în care înaintez pe pilot automat, mă feresc să nu fiu strivit, dar în același timp nu știu care-i scopul jocului, care sunt regulile, ce trebuie să fac ca să reușesc. Oare să aleg diferit? Ce „diferit"? Diferit față de cine? Față de alți oameni sau față de mine, cel de fiecare zi?

Dacă există un premiu, sper doar să nu fie încă o zi la fel.