Florile nu mai înfloresc pentru mine
· 3 min
Un text literar intim despre grădina copilăriei, bunica, memorie și fragilitatea trupului. Versiune originală în română și traducere în engleză.
By Iulia Postolachi — Nemo Moira
Sunt în grădina copilăriei mele.
Totul pare atât de frumos.
Îmi amintesc cum mă bucuram de fiecare muguraș de floare care ieșea din pământul înghețat și cum, uneori, scormoneam puțin pământul de lângă el, ca să\u2011l ajut să iasă mai ușor. Așa îmi imaginam eu: că e ca un pui în ou și că, dacă îl ajut puțin, va răsări mai devreme și va face flori mai frumoase, pentru mine. Oare de ce îmi imaginam că florile din grădina mea înfloresc pentru mine? Și acum îmi place să cred la fel, că florile din apartamentul meu înfloresc pentru mine. Uneori înfloresc chiar de ziua mea și îmi întăresc și mai mult această iluzie frumoasă.
Această grădină cu copaci înfloriți, narcise, lalele, lăcrămioare, zambile și crini nu mai înflorește pentru mine. Îmi dau seama că am fost doar un observator. Mama acestei grădini e undeva, într\u2011o cameră mică, pe un pat tare, cu o carte în mână și cu un trup care știe doar să îndure. În acest an nu a văzut florile din grădină.
La final, trupul nostru se poate transforma într\u2011o temniță.
Mă uit la flori. Unele s\u2011au ofilit, s\u2011au uscat, altele abia înfloresc. E un ciclu atât de frumos, în care unele le iau locul celorlalte și întrețin iluzia unui loc mereu înflorit. Rup câteva flori și, pentru o clipă, mă opresc amintirile în care am fost învățată să nu distrug grădina, să o protejez ca pe un altar. Un altar care avea o mamă a lui, care îl prășea și îl uda, iar eu... eu îmi imaginam că florile înfloresc pentru mine și eram fericită. Ea îmi uda această mică fericire care a rămas cu mine mereu. Ce iluzie frumoasă...
Rup un buchet din abundența unei grădini încărcate de culoare și miros și îl aduc într\u2011o cameră rece, printre medicamente, ceaiuri și cărți.
— De ce ai rupt florile?
— Ți le\u2011am adus aici, să le vezi. M\u2011am gândit că stau în grădină degeaba și că, în câteva zile, se usucă. N\u2011ai putut să mergi în grădină, așa că ți\u2011am adus grădina lângă pat.
— Știi, eu iubesc natura. Mi\u2011e milă de ele.
— Da, știu. Dar sunt atât de multe... și ele au înflorit pentru tine. Tu le\u2011ai plantat, tu ai avut grijă de ele. Ești mama lor.
— Mulțumesc...