Copil
· 3 min
Îți mulțumesc pentru cel mai frumos vis pe care nu l-ai avut încă. Ești copil. Te gândești la superputeri.
By Iulia Postolachi — Nemo Moira
Îți mulțumesc pentru cel mai frumos vis pe care nu l-ai avut încă.
Ești copil.
Te gândești la superputeri. Îți trec prin minte imagini aleatoare cu supereroi și îți dorești să alegi care e superputerea preferată. Superviteza, ca la Flash, sau superforța, sau să devii invizibil, să miști obiectele cu puterea minții, să citești gândurile sau să te poți teleporta? Sunt atât de interesante aceste superputeri, nu te poți hotărî care-ți place mai mult, parcă fiecare are ceva aparte, dar unele ar fi greu de controlat, poate chiar periculoase. Cum ar fi să auzi gândurile tuturor, oare ar fi interesant sau enervant? Îți dorești să ai superputeri, chiar mai multe, dar oare poți așa să-ți alegi, ca la supermarket? Și dacă ai deja ceva special, doar că încă nu știi? Cum poți să afli? Să încerci de toate până îți dai seama. Și dacă nu apare nimic? Ai încercat deja superviteza, mișcatul obiectelor cu mintea, ridicarea de lucruri grele și încă ceva de care parcă nu-ți amintești și nu era nimic special. Dar poate nu ai încercat ce trebuie; mai încearcă, te decizi să mai cauți.
Îți muști o buză până simți că te doare și te uiți pe pereți ca să-ți vină idei. Vezi un poster cu Superman care stă să cadă și la care i-ai desenat urechi mari. Oare acum aude mai bine? Zâmbești și te întrebi dacă i-ai dat superputeri în plus cu desenatul. Ar fi chiar cool.
Și dacă superputerea ta nu se vede și nu se aude, nu se simte. Cum poți să-ți dai seama că este? Ce dovezi ai putea avea ca să convingi și pe alții? Dar poate nu trebuie să convingi pe nimeni, poate doar pe tine. Atunci ar fi totuși adevărată sau doar imaginară? Și dacă ar fi imaginară, ce? Am voie să-mi imaginez ce vreau, să cred ce vreau și să fac orice, aproape orice. Dacă îmi imaginez că am o superputere numai a mea, cum vreau eu, e super tare. Pot să-mi imaginez orice. Pot să fiu oricine. Sunt puternic, neînfricat și mă pot chiar teleporta!
Îți lipești degetele de la ambele mâini și încerci să inventezi un gest care s-ar potrivi cu teleportarea. Ai un zâmbet pe față și te gândești că știi un mare secret. Ah, da… unde mă teleportez? Închizi ochii și cauți un loc cât mai frumos. Cauți: asta nu, asta nu… ce greu să te decizi. Până să te decizi, ai uitat mișcarea pentru teleportare; nu mai merge. Trebuie antrenament și aici; te decizi să revii mâine la jocul superputerilor și să pui totul la punct.
Ne vedem mâine?